(am reusit sa) Alaptez!

Incep prin a-mi exprima profunda dezamagire fata de sustinerea si incurajarea alaptarii la Clinica Premiere din Timisoara. La internare am fost intrebata daca doresc completare cu lapte praf si desi am spus NU, bebelusul imi era adus DE FIECARE DATA murdar cu lapte praf pe la gurita (invatatura de minte pentru urmatorul bebelus sa nu il mai las sa imi fie luat din salon).

Imediat dupa nastere, cat inca "ma recuperam" in sala de travaliu, bebelusul mi-a fost adus si pus la san. O asistenta tinerica, sub 30 de ani, mi-a pus-o la san si m-a intrebat "va descurcati?" nemai asteptand raspunsul meu a parasit rapid incaprea.

Desi inca din sarcina am citit tot ce mi-a picat in mana, am citit nenumarate experiente pe grupul Alapteaza! (vezi pe facebook), m-am uitat la filmulete si poze despre atasarea corecta, n-am reusit sa o atasez nicicum pe cea mica. Asa ca am chemat-o pe domnisoara care a venit cam suparata si mi-a pus-o pe cea mica la san. Micuta in schimb m-a prins fix de sfarc. Asistenta asa a lasa-o. Dupa 30 de minute aveam deja inceput de rana. Ma ustura cumplit. S-a intors peste putin timp, m-a strans de sfarc si mi-a spus ca inca nu a venit laptele. Si a luat fetita sa ii dea biberon cu lapte praf. N-am comentat. Ea stia mai bine. Nu voiam sa risc sa imi infometez copilul. Habar nu aveam ca stomacul ei e cat o boaba de cireasa.  Asa ca mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor si ca din spital nu il voi primi.


Am sunat-o pe Adina Branici, consultanta in alapteare. Stiam despre ea de pe grup. A venit la spital si cu o rabdare de nedescris mi-a aratat ca laptele "a venit" deja si ca acel colostru ii este mai mult decat suficient fetitei. Tot cu colostru mi-a tratat rana in cateva ore. Mi-a aratat apoi cateva pozitii in care pot alapta cu un maxim de comfort. A stat mai bine de doua ore cu mine si am simtit-o ca pe o mana a lui Dumnezeu trimisa sa ma ajute. Din acel moment, nu am mai avut niciun fel de probleme cu alaptarea.

M-am certat incontinuu cu asistentele. Le imploram sa nu ii mai dea lapte praf. Pentru ca in a doua zi sanii mei explodau si nu aveam cui sa dau sa suga, caci bebelusa imi era adusa dormind si oricat incercam sa trag de ea nu reuseam sa o trezesc (era satula, putin icterica, dormea bine). Imi raspundeau sec spunand ca neonatoloaga a prescris lapte praf, asadar are nevoie de lapte praf. Ma temeam auzind toate astea. Din a doua zi insa cu sufletul strans am zis GATA! Pot juca si eu cu aceiasi carte. Alaptam fetita non-stop. Ma gandeam ca daca vine sa mi-o ia, sa doarma la ei si sa nu accepte biberonul lor.

Colega mea de salon insa a trecut prin ceva inimaginabil. Avea o forma urata de mastita angorjare , la ambii sani. Ii erau tari ca piatra, iar bebelusa ei, nascuta prematur nu putea sa prinda. Partea trista este ca nimeni nu ii facea nimic. Tot la fel, veneau, o trageau de tate si plecau. Una cate una. Pana cand medicul ei a cerut sa ii se faca ceva. I s-a adus o pompa. Un jeg de pompa folosita de sute de mamici, de la Primii Pasi, cu care mai mult faceau sport la mana. Nu pot sa concep ca intr-o clinica privata unde platesti peste 1000 de euro pentru o nastere nu exista o pompa electrica profesioanala!

Ajunsa acasa, am chemat din nou consultanta sa ne vada atasarea, sa ne verifice frenurile (care nu au fost verificate in spital) si sa ne arate noi pozitii de alapatare. Pastram acest obicei lunar. Si o iubim din ce in ce mai mult.

Am alaptat la cerere si am invatat sa "citesc" semnalele pe care mi le trimitea bebelusul meu. M-am ghidat mult dupa aceasta imagine.
 

De ficare data cand am simtit o usoara sensibilitate a aureolei, am dat cu lanolina. In acest fel nu am avut niciodata rani sau dureri. Tot de la Adina am invatat ca un bebe hidratat are 5 -6 scutece ude pe zi. Asa ca mereu ii urmaream scutecele. Mi-a placut mult o vorba de-a ei: The clue is in the poo.

Am trecut cu bine si peste puseul de 3 si 6 saptamani, cand bebelusul a fost 24 din 24 fussy. Cu rabdare, calm si muuulte multe mesaje catre alte mamici cu experienta. Condier ca multe mame cedeza in fata acestor pusee crezand ca bebe nu se satura, ca laptele este prea slab, prea putin etc. Mamici, laptele e acolo. La fel de consistent, la fel de mult, la fel de satios. Experienta altora mi-a fost de mare ajutor. Puseul de 3 luni nu l-am simtit deloc :happyme:

Da, eu am reusit sa alaptez!

Multumesc:
Adina Branici
Laura Serban
www.alapteaza.ro
http://kellymom.com/