Debutul travaliului
La 36 de saptamani de sarcina, am ajuns la President la un control. Acolo am avut surpriza sa aflu ca eram deja dilatata 4 cm. Medicul meu, dr. Attila Fogarassy a decis sa imi faca si o inregistrare, din care am aflat cu stupoare ca aveam si contractii intense (70-80) pe care eu nu le simteam. S-a decis ca e mai safe sa raman internata peste noapte ca sa monitorizam aceste contractii si sa se incerce oprirea lor. Pe parcursul noptii mi s-au administrat mai multe fiole de No-Spa, iar pana dimineata contractiile au disparut.
O saptamana mai tarziu, la 37 de saptamani, in timp ce stateam linistita la racoare pe terasa la DAF, am simtit dintr-o data ca mi se face rau. M-a luat o ameteala cum nu m-a luat niciodata in viata si am inceput sa vars. Si am varsat, si am varsat doua ore fara pauza. Ingrozitor. Simteam ca nu mai am aer sa repsir. Cand am simtit ca nu mai am ce sa vomit, ne-am urcat repede in masina si am fugit la clinica. Eram deja dilatata 6 cm. Starile de greata veneau de la faptul ca ma dilatam. Mi-au facut o perfuzie si mi-am revenit in vreo doua ore.
Inca o saptamana mai tarziu, la un control, am decis impreuna cu minunatul meu medic ca bebelusa este pregatita sa vina pe lume. Fiindca eram deja dilatata 6cm, nasterea provocata cu oxitocina a fost cea mai buna optiune.
Buuun! De aici incepe de fapt povestea. In data de 14 august la ora 10 m-am prezentat plina de emotii la receptia clinicii, unde m-au pus sa astept sa mi se faca internarea. Eram cat se poate de OK fara niciun semn ca voi naste in acea zi. Am stat la rand cam o ora, dupa care am fost invitata in cabinetul de la parter, de catre medicul de garda. Acesta mi-a facut un dosar, asistenta m-a ajutat sa ma schimb in camasa de spitalizare, mi-a pus lucrurile intr-o plasa si m-a invitat sa urc la etajul unu, in sala de travaliu.
Am uitat sa precizez ca de acasa mi-am adus doar: perie de par, elastic de par, periuta si pasta de dinti. Restul am primit de acolo.
La etajul unu, am fost preluata de moasa, care mi-a montat cateterul prin care urma sa primesc oxitocina. Am stat in sala de travaliu cam o ora in asteptarea medicului meu. Pe intreaga durata a travaliului am fost insotita de sotul meu. In jurul ore 12 a sosit medicul, care m-a examinat. Dilatatie 6cm, cap coborat...bun! A pornit perfuzia. Moasa mi-a comunicat ca contractiile vor incepe abia spre seara.
Insa nu a fost asa. La nici 10 minute de la pornirea perfuziei am inceput sa simt contractiile. Simteam ca niste crampe menstruale intense, la o distanta de 3 minute una de alta. Aveam emotii, asa ca ma bucuram de fiecare contractie si radeam la finalul ei. Dupa o ora, medicul m-a consultat din nou, si a decis ca este momentul sa imi rupa apa. Am plecat asa cu perfuzia dupa mine in sala de nasteri, unde cu nu-stiu-ce carligut mi-a rupt apa. Nu a fost deloc dureros. Ba dimpotriva, am simtit un fel de usurare.
M-am intors in pat si de aici a inceput distractia. La nici 10 minute dupa ruperea apei contractiile s-au intensificat in gradul de durere. Era deja ora 14. Pe o scala de la 1 la 10 ma durea de un 8 si erau la o distanta de 1 minut jumatate una de alta. Nu am "vociferat" nicio secunda. Nici in travaliu, nici la nastere. Am strans din dinti si din ochi si l-am luat pe sotul meu in brate. Am reusit sa imi pastrez optimismul si sa rad la finalul fiecarei contractii. La 14:30, durerea era la 10. Asa ca am implorat sa mi se faca ceva. M-au luat cu un scaun cu rotile si m-au dus la etajul 2 pentru montarea chitului. In lift am avut 3 contractii (in timpul urcarii unui singur etaj).
Montarea chitului nu m-a durut deloc. Absolut deloc.
Am coborat din nou in sala de travaliu. In lift am mai avut 3 contractii. Era ora 15h.
Cand am ajuns in sala de travaiu, medicul meu m-a controlat in patul de travaliu si a spus: DILATATIE COMPLETA! Haaaaa???! Exact in acea secunda am simtit nevoia sa imping. Nu voi uita cate zile voi avea senzatia aceea de presiune insuporbaila in zona fundului. Simteam ca explodez. M-a luat imediat si m-a dus in sala de nasteri
Nasterea
Am ajuns in sala de nasteri. Mi-au scos perfuzia, au lasat doar cateterul. Am urcat pe masa de nasteri si imi amintesc ca m-au legat de picioare. Mi-a spus doctorul ca la urmatoarea contractie sa imping. Si a si venit contractia. Si n-am facut nimic, pentru ca nu intelegeam cum anume sa imping. Mi-a explicat din nou doctorul ca trebuie sa imping in zona fundului, ca si cum as fi mega-consitpata.
Buuun! Zis si facut. A venit contractia si am impins taaaare! Nu ma mai durea nimic. Eram plina de adrenalina si emotii. Si era frumos! Dupa prima impingere imi zice doctorul: "doamna Teodora, daca mai impingem odata tot la fel de bine, vine Sophie!" Aualeu, pai cand am auzit eu asa... am impins cu toata puterea pe care o aveam! Si aveam! Un alt doctor a venit si m-a apasat cumva pe burta in timp ce eu impingeam. Si fara sa mai simt nimic in plus, micuta mea a aterizat direct la mine pe piept. Avea inca cordonul in jurul gatului. I l-au dat jos acolo, in bratele mele. Nu era murdara, nu avea sange. Era umeda si calda. M-au ajutat sa scot un san afara si au pus-o pe micuta la san o pentru cateva minute. Nu stiu daca a supt sau nu. Mi s-a parut ca au facut asta asa, ca si cum ar bifa ceva de pe to do list. Apoi au luat-o. Si a inceput chinul. In cele 20 de minute cat am stat pe masa am chinuit cat n-am chinut tot travaliul si toata nasterea. Din cauza unei rupturi uterine, a trebuit sa ma cauterizeze. Si a durut ingrozitor de tare. Am inceput sa tremur si am facut un mic atac de panica. Partea buna e ca a trecut repede. M-am dat jos de pe masa pe picoarele mele si m-am intors in sala de travaliu unde ma astepta sotul meu.
Dupa nastere
Reintoarsa in sala de travaiu, nu ma mai durea nimic. Absolut nimic. Stateam in pat si sotul meu statea langa mine. Dupa aproximativ 20 de minute au adus-o pe cea mica si mi-au pus-o la san. dar despre alaptarea in aceasta clinica vreau sa scriu un post separat. Concluzionez subiectul spunand doar ca President sunt varza pe alaptare. Am mai ramas in sala de travaiu cam o ora, impreuna cu sotul si bebelusa dupa care am fost mutata in salon.
In salon, am avut o colega si a fost minuat ca am avut-o. Am ramas pritene si sper ca micutele noastre vor deveni si ele pritene, fiind nascute in aceiasi zi. In salon curatenie, nimic de comantat. La toaleta la fel. La toaleta toate cele de trebuinta (tampoane, servtele umede, spray oximed pentru epiziotomie, betadina). In prima zi nu am putut sa ne alegem meniul, ca in restul zilelor, ci ni s-a oferit "din oficiu". Am fost nemultumita insa de mancare in toate cele 3 zile. Nimic nu mi-a placut. Am mai fost nemultumita de faptul ca trebuia sa sunam mereu dupa consumabilele de la baie. Tampoanele se consumau imediat, si aduceau foarte putine. In prima noapte am avut dureri in zona fundului, care au trecut repede cu o pastila de ketonal. Nu am mai facut nicio injectie si nicio perfuzie.
Costul nasterii a fost de 4700 de ron plus onorariul medicului.
Concluzionez spunand ca pentru mine nasterea a fost o experienta minunata, pe care as retrai-o oricand. Am fost norocoasa, da. Travaiu scurt, recuperare rapida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu